Reteta Noastra pentru Somn Bebelusesc

Disclaimer: Vreau sa spun din start ca eu cred cu tarie ca fiecare mama stie ce-i mai bun pentru puiul ei si ca exista tot atatea variante de parenting cati parinti si copii. Nu cred ca e un singur fel bun de a-ti creste copilul si restul sunt proaste. Mai cred ca e vital ca puiul tau sa simta cat e de iubit de la inceput, si sa se balaceasca in iubirea asta in fiecare minut al vietii lui. De asemenea nu cred ca exista o singura reteta de a-ti arata iubirea, ci nenumarate. Acestea fiind zise, precizez ca ce va povestesc eu mai jos e doar despre cum am ales eu sa-mi fac meseria de mama, nu sa pretind ca asta ar fi singura solutie viabila si ca restul sunt le poop!


Booon, sa trecem la fapte atunci! 

Control freak cum ma stiti, am inceput sa ma documentez despre bebelusheala cu mult inainte sa simt purcelinul miscand prima data in burta. Din toate cartile pe care le-am citit, cele mai folositoare mi-au fost astea:

No-Cry Sleep Solutions - Elisabeth Pantley
Healthy Sleeping Habbits, Happy Child - Dr. Marc Weissbluth
Superbaby - Dr. Jenn Berman

Si mai ales:
The Baby Whisperer Solves All Your Problems - Tracy Hogg, care as putea zice ca a functionat pana acum ca un fel de Biblie a mea in materie de mamiceala.


Toata lumea e de acord, in principiu, ca un bebe mic are 2 treburi importante - sa manance bine si sa doarma bine - si daca astea 2 aspecte merg bine, copilul o sa creasca vesel, sanatos si frumos. Se intampla ca tot astea sunt de obicei si cele mai mari 2 greutati pe care le intampina parintii cand se lovesc pentru prima data de bebeluseala (si din cate inteleg, si cand se lovesc a2-a, a3-a ...a n-a oara :)


Evident, ce m-a interesat intai si-ntai a fost cum sa-l ajut pe bebe sa indeplineasca cu succes astea 2 taskuri. Dupa ce-am citit si rascitit cartile astea + 1000 de mom-blogs si recomandari ale AAP (American Academy of Pediatrics) am decis ca cele mai utile lucruri pe care le pot face de la inceput sunt urmatoarele:

1. Sa am grija ca bebe sa manance mese complete, adica sa nu snack-uiasca. 

De ce? Pai un bebe cu greutate normala la nastere (peste 3kg, situatia e putin altfel pentru prematuri sau bebelusi cu icter intens neonatal) poate sa  reziste intre 2,5 si 3 ore intre mese - de la inceputul unei mese pana la inceputul mesei urmatoare - daca a mancat o masa completa. Asta-i tare bine pentru el, insemnand ca nu se va trezi din somn din ora in ora ca sa isi faca plinul din nou, prin urmare va avea timp sa doarma si sa se odihneasca vartos (stiti ca creierasele lor se dezvolta cel mai intens in somn, nu?) De asemenea, e bine si pentru mama, ca are si ea ceva timp sa-si traga sufletul, sa faca un dus sau sa puna geana pe geana.

Mini-Chilly al meu a mancat si mananca doar lapte de mama proprie, fie la san fie din biberon, fara completari de niciun fel. De asemenea, a mancat la cerere, nu dupa ceas. Ce-am facut ca sa ma asigur ca se satura bine? Am avut grija sa-i dau mereu de papa cand i-a fost foame, dar odata inceputa masa incercam sa ma asigur ca mananca o masa intreaga. Mai precis, daca incepea sa suga si - ca mai toti copii mici-mici - adormea dupa 10 minute de supt, faceam tot posibilul sa-l trezesc ca sa pape tot. Uneori era mai usor, alteori mai greu, pentru ca putoarea mica tragea la aghioase serios la san, dar nu ma dadeam batuta. Ii vorbeam, ii cantam, il mai gadilam, il mai trageam de degetele. In cazuri "disperate", il dezbracam pana la pampers - asta merge la sigur pentru alungatul somnului si terminatul mesei. Ii ofer intai un san, si dupa ce termina acolo, i-l ofer si pe al doilea. Daca mai vrea bine, daca nu, consideram oricum masa ca fiind completa :)Daca mi se parea ca nu a golit sanul, exprimam cu ajutorul pompei restul si i-l dadeam cu biberonul. 

2. Am incercat sa urmam o rutina (atentie, zic rutina, nu program cu ore fixe!) care arata cam asa: dormit, mancat, activitate. Tracy Hogg o numeste rutina E.A.S.Y adica eat - activity - sleep - you ("you" as in time for yourself)

De ce? In primul rand pentru ca mai toti expertii se pun de acord ca bebelusii infloresc mai cu spor atunci cand viata lor se desfasoara intr-un cadru organizat si ca haosul nu le place deloc. In al doilea rand, pentru ca si eu infloresc cand viata mea se desfasoara intr-un cadru organizat si nimic nu ma sperie mai tare ca haosul. Si sa fim cinstiti - adusul unul bebe mic acasa are tot potentialul de a-ti arunca viata in haos. In al treilea rand, urmand o astfel de rutina, iti e mult mai usor sa citesti semnalele bebelusului: daca se trezeste din somn dupa 30 de minute, adica la vrea 40 de minute dupa ce- mancat, poti fi destul de sigura ca nu plange de foame (aici e esential ca punctul 1 sa fie respectat. Vedeti cum se leaga toate?). Poate plange din cauza gazelor, sau poate a fost supra-stimulat. Asa eviti sa incerci sa rezolvi fiecare problema cu ajutorul sanului, asa ca nu o sa transformi suptul intr-un sleep prop.

In primele saptamani de viata E.A.S.Y. functioneaza in cicluri de cca 3 ore (cu mici variatii evident). La noi arata cam asa: 35-40 de minute masa, apoi 5-10 minute de activitate (adica povestit, cantat, plimbat, uitat in oglinda sau la mami), schimbat pampers si apoi somn. Daca dadea semne de oboseala mai devreme (cascat), saream peste activitate direct la nani. Dormea si inca doarme 1,5-2 ore ziua.

Un foarte mare avantaj al acestui model e ca bebelusul nu se obisnuieste sa adoarma la san, ci il pui frumusel, satul dar treaz in pat si invata sa adoarma singur, fara proptele.

Prin urmare, sa zicem ca ziua lui Mini-Chilly incepe la 7, cand fie se trezeste singur, fie il trezesc eu ca sa incepem ziua. Mananca, facem burp, sta nitel si pe la 8-fara-un-pic il culc. Daca se trezeste singur (de obicei intre 9:30-10) foarte bine, ne mutam la urmatorul ciclu de EASY. Daca doarme peste 10, il trezesc eu si incepem. Asta ma aduce la my next point:

3. Nu am lasat bebelul sa doarma mai mult de 2 ore in timpul zilei. In primul rand pentru ca ar inseamna ca nu primeste toate caloriile de care are nevoie ca sa creasca frumos. Apoi, daca doarme prea mult ziua si nu mananca, evident ca se va trezi mai des noaptea ca sa recupereze. We don't want that. Stiu ca vorba din batrani zice "never wake a sleeping baby" dar pe cuvant ca noi n-am respectat-o si tare bine ne-a fost din cauza asta.

4. Am incercat sa nu supra-stimulam copilul: facand o medie intre diversele recomandari din carti/pediatri am dedus ca bebe sub 1 luna ar trebui sa fie treaz intr-un ciclu nu mai mult de 50 de minute. Acum, ca am mai crescut si ne apropiem de 2 luni, am lungit timpul asta la o ora. Chit ca e greu sa te desprinzi de comoara asa repede, am vazut pe propria piele ca daca il tii treaz prea mult se duce naiba si somnul si veselia si intram in (odioasa) zona a urletelor care nu mai trec cu nimic. Why go there?

5. Am evitat sa utilizam sleep-props pentru adormire. Asta inseamna ca nu am adormit copilul la san, in brate, pe mine, nu l-am leganat, nu l-am plimbat, dansat etc. (a nu se intelege ca nu am facut lucrurile astea cand e treaz!). 

Ca sa pregatim bebe de somn am incercat sa creem o mica rutina care el sa inceapa incet-incet sa o asocieze cu ideea de somn. Decurge cam asa treaba: ne mutam la el in camera, il schimb si vorbesc cu el, apoi il infasez, dau drumul la white noise (in cazul nostru zgomote din uter - o sa radeti dar it works like a charm), il iau in brate si ma asez cu el in fotoliu. Ii cant cantecul de nani si apoi stam in liniste pana il simt ca se relaxeaza si mi se lasa tot moale in brate(cam 5-10 minute). Asta e momentul cand ma ridic si il pun in patut. Treaz! Seara, rutina se imbogateste cu baie si masaj (executat cu mare talent de tati), apoi san si nani.

Acum deja treaba merge in 90% din cazuri ca unsa si pot sa ies linistita din camera si sa stiu ca va adormi fara probleme. La inceput insa, intampinam uneori ceva rezistenta. In cazul asta, intai incercam sa-l linistesc fara sa-l iau din patut. Ma aplecam desupra lui, si cu gura langa ureche ii faceam "shhhh" in timp ce cu o mana il maingaiam pe burtica. Uneori functiona. In cazul asta ma indepartam de patut si il lasam sa adorma singur. Daca nu functiona, il luam in brate, cu burta pe pieptul meu si cu o mana il bateam usurel pe spate in timp ce cu gura la urechea lui il shushuiam. Tracy Hogg zice - si pe incercatelea, am vazut ca are dreptate - ca creierul unui bebelus nu se poate concentra pe 3 lucruri odata, asa ca daca tu il bati bland pe sparte si il shushui, i-ai ocupat deja mintea cu activitati si va uita sa mai planga. La noi exact asa se intampla. Dupa ce se linisteste, merge inapoi in patut treaz. Daca el o ia de la capat cu plansul, o luam si noi de la capat cu shhh/batutul pe spate. Lather-rinse-repeat. Incet si cu consecventa o sa mearga treaba ca pe roate.

6. Am incercat sa-l invatam cat mai devreme sa faca distinctia intre zi si noapte. Cercetatorii zic ca abia pe la 10-12 saptamani ceasul intern al bebelusului se aliniaza la ceasul nostru de toate zilele si ca pana atunci nu poate diferentia ziua de noapte. Totusi, poti sa il ajuti daca ai grija ca noaptea sa fie intunecoasa si linistita si ziua sa il expui bine (dar in limitele pe care le-am mentionat mai sus) la lumina, la zgomote, voci, ras, activitati. 

La hranirile de noaptea nu aprindem lumina mare in camera lui, ci o aplica care da lumina slaba, cat sa vezi sa schimbi un scutec si sa-l hranesti si nu vorbim cu bebe mai deloc (si daca vorbim, o facem doar in soapta), nu radem, nu cantam, nu ne jucam. Distractia-i pentru zi, noaptea e pentru somn. Dupa ce termina de mancat, face burp si il pun inapoi in patut. De cele mai multe ori adoarme in timp ce mananca, mai deschide un ochi lenes cand ajunge in patut si se intoarce imediat la somn (desigur, noaptea nu mai respectam regula cu pusul in pat treaz - daca adoarme in timpul mesei sau in brate nu il trezesc, doar ca ma asigur ca termina de mancat inainte sa adoarma)

7. Am incercat sa mentinem orele de trezire si de culcare cat mai fixe. Daca in timpul zilei apar (in mod cat se poate de firesc) variatii - uneori doarme mai putin, mananca mai incet etc. orele de trezire si culcare sunt destul de usor de controlat de catre noi. Trezirea se da la ora 7:30 (asta daca nu ne-o da el mai devreme, in jur de 7) si rutina de culcare incepe la 18:30 si pana la 19:30, cel tarziu 20 bebe doarme. 

8. Last but not least, am tinut (si tinem) in continuare un jurnal. Scriem aici in fiecare zi la ce ora se trezeste, cat mananca, cu ce umple pampersul, ce activitate are (salteluta de activitati, bouncer, mami/tati/musafiri), cand si cum adoarme, daca sunt probleme la adormit si ce facem ca sa le rezolvam. In felul asta am reusim sa ne aliniem rutina zlnica la orarul lui intrinsec si am descoperit la ce ore tinde el in mod natural sa se trezeasca, in ce perioada a zilei e mai activ/morocanos/flamand. De mare ajutor ne-a fost chestia asta pentru ca m-a ajutat sa am o idee (vaga si in continua schimbare, but still) despre cum va arata ziua mea si a lui, pe la ce ora pot sa-mi planuiesc un dus/pui de somn etc.

Cam asa stau lucrurile la noi :)

In primele saptamani Mini-Chilly manca de 8-9 ori pe zi (mai mult de 8 decat de 9), la intervale care se invarteau in jurul a 3 ore, si noaptea il trezeam sa manance la 23:30, apoi se trezea el singur in jur de 2 si de 5. Pe masura ce a inceput sa manance mai eficient, a eliminat singur una din trezirile din noapte si acum mananca la 23:30 si se mai trezeste doar odata in jur de 5.

Creste frumos baiatul. La nastere a avut 3700g, la 1 luna 5kg si acum, la 8 saptamani are deja 6 kg. Cand e treaz, e tot timpul alert, cu ochii in 14, curios si vesel. Adoarme usor singur si cand se trezeste ne saluta cu un zambet stirb. He's a real sweetie!


Sper sa va fie de ajutor acest post. Daca aveti intrebari sau comentarii, nu ezitati sa le impartasiti!


Etichete: , , , , , , , ,