Aventura noastra a inceput pe Insula de Sud, locuita de 1 milion din cele 4 milioane de norocosi care populeaza tara asta... si probabil de vreo 30 de milioane de oi ;)
Dupa o prima noapte petrecuta in Christchurch, am pornit cu masina (inchiriata cu 25 euro/zi) de-a latul insulei, spre Fox Glacier. Drum lung, ai zice - 400km, dar atat de frumos, ca ma rugam sa nu se mai termine. Inconjurat de atatea peisaje minunate, nu stii incotro sa indrepti ochii si obiectivul camerei mai intai.
Fox Glacier - un orasel de vreo 200 de suflete, isi trage numele de la ghetarul alaturat - unul din cele mai accesibile incepatorilor din intreaga lume. Asa ca a 2-a zi, ne-am echipat corespunzator si am pornit in cucerirea lui, impreuna cu inca vreo 10 fellow-travellers si cu un ghid care sa ne destainuie tainele ghetarului (si sa ne taie calea prin gheata).
Dupa vreo 2 ore de urcat vitejeste pe o poteca ingusta, am ajuns la marginea ghetii si ne-am pus crampoanele din dotare...
... si am inceput sa urcam pe treptele sapate in gheata. Nici n-am terminat bine de urcat, ca am ajuns la o crevasa ingusta-ingusta prin care abia ne-am strecurat.
E absolut ireal peisajul - atata greata in jur, care straluceste albastra in lumina soarelui.
Dupa atata mers, ce altceva era sa facem decat sa ne desfatam cu un pranz copios pe malul lacului:
Bucataria Noii Zeelande nu are mai nimic original, dar calitatea ingredientelor o face sa iasa din anonimat cu mare succes. Toata suflarea animala se plimba libera pe pasuni interminabile si manaca doar iarba, asa ca nu e de mirare ca am mancat aici cea mai frageda friptura de vita si cel mai ametitor-de-delicios miel.
Dupa 2 zile de plimbari lenese si relaxare, ne-am indreptat spre Queenstown - capitala adrenalinei din NZ. Sky-diving, parapanta, tiroliana, jet-boating (ceva ce implica o barca super-rapida si un rau intortocheat), canyon-swinging, alpinism - you name it! De asemenea, e primul loc din lume unde s-a practicat bungee-jumpingul.
Un nene, pe numele lui AJ Hackett, inspirat de tinerii din Vanuatu (care dovedeau ca "they got balls" legandu-se cu liane de picioare si sarind din copaci inalti), a perfectionat ideea si a prezentat-o lumii intregi sarind din Turnul Eiffel in 1987. Intors in NZ, a deschis prima locatie de bungee-jumping din lume langa Queenstown, la podul Kawarau - si aici ne-am luat noi inima in dinti si am sarit cu capul inainte in gol. Si, dati-mi voie sa va spun: pe cat de terifianta e ideea, pe atat de extraordinar e sentimentul pe care il ai cand reusesti sa iti invingi teama si sari!